M.M.O.R.P.G.
Ca sa îți "game-ifici" viața!
Rămăsesem dator de la finalul anului trecut cu o listă de lucruri pe care să le pui la punct pe începutul ăsta de an, dar cred că pot mai bine de atât, nu de alta, dar o listă e doar atât - încă o listă.
Am așteptat să treacă și Blue Moday, că acum pot să pun aici ceva ce-ar putea să-ți fie util indiferent de locul în care te afli pe traseul vieții tale și de prioritățile pe care le ai.
Așa că, în loc de încă un to-do de ăla agasant, îți voi propune o schimbare de perspectivă, iar dacă ai răbdare un pic cu mine, este foarte posibil ca pe la finalul acestui articol să dispui de o nouă optică, una care funcționează excelent pentru că generează sisteme care se autosusțin.
Ipoteza de la care plecăm este că te-ai “trezit” azi.
Ai deschis ochii și faci cunoștință din nou cu propriul tău corp.
Ai o nară înfundată, iar mâna dreaptă ți-a amorțit, pentru că ai dormit pe ea.
Te-ai ridicat în capul oaselor, pe marginea patului și simți cum gravitația face ca toate segmentele corpului tău să se reconecteze. Ești complet buimac, dar ai bea o cafea.
Bine ai venit în Joc!
Consideră că tot ceea ce îți amintești, de la propria copilărie, la familia pe care ai întemeiat-o, forma și estetica corpului tău, mașina pe care o conduci, religia la care subscrii, limba pe care o vorbești, chiar și orașul în care trăiești, TOTUL a fost pre-selectat chiar de tine, înainte să începi “Jocul”.
Practic, de îndată ce ai început să devii conștient de mediul tău, după ce te-ai trezit din somnul de peste noapte, devii protagonistul propriului tău Joc.
Un erou în devenire, dar care abia azi s-a logat pentru prima dată în acest joc complicat al vieții de zi cu zi.
Efortul mental pe care îl cer de la tine este unul intens, dar te rog să mai ai un pic de răbdare cu mine. Nu te grăbi!
Mi-aș dori să faci un scurt pas în afara ta, ca și cum ai păși în spatele propriei tale persoane.
Înlocuiește (un moment doar) perspectiva asta cu care te-ai obișnuit, în care tu vezi prin ochii propriului tău “erou” cu una în care vezi eroul și lumea înconjurătoare din afara lui - 3rd Pers. P.O.V. (Third person point of view). Măsoară-te un pic din noua perspectivă.
Cum ești?
Ia o coală de hârtie și împarte-o cu o linie verticală în două.
Pune un “+” mare și verde deasupra coloanei din stânga și un “-” roșu deasupra coloanei din dreapta.
Apucă-te și notează toate lucrurile pozitive pe care le poți numi despre tine. Tot ce-ți trece prin cap!
Ești tânăr? Un mare +
Ai păr în cap? +
Ai toți dinții? +
Ai două mâini și două picioare funcționale? +
Acoperiș deasupra capului și nu te-ai culcat flămând? +
Ai prins ideea!
Acum populează lista de minusuri.
O unghie încarnată? -
Vreo cicatrice inestetică de pe urma vreunei întâmplări nefericite? -
Un părinte alcoolic? -
Zâmbești ca grebla? -
Multă lună la finalul banilor? -
Iar acesta nu e deloc un exercițiu facil pentru că presupune o anume capacitate de introspecție și mai presupune și să ai capacitatea de a te uita sincer acolo unde doare și să accepți că acolo ai deficit.
Nu-i ușor să alegi în mod voluntar să îți apleci atenția asupra unor lucruri pe care în mod normal le ascunzi.
Se poate lăsa cu tristețe sau cu lacrimi, dar merită.
Nu trebuie să faci totul deodată, dar dacă ai vreo duminică dimineața liberă, înainte să ți se trezească copiii, precis vei fi mult mai câștigat dacă treci prin exercițiul de mai sus în loc să îți bei cafeaua trecând în revistă fotografiile retușate pe care alții și le pun pe social media.
Dacă nu-ți iese dintr-o bucată, nu te stresa!
E normal.
Complexitatea “jocului” este o caracteristică cheie a lui, că doar e menit să te facă să-l joci o viață întreagă.
Pentru moment nu te sinchisi să ordonezi pozitivele sau negativele după importanță. Listează-le doar.
Dacă nu îți ajunge o singură pagină, nu-i necaz. Întoarce-o și pe partea cealaltă și scrie toate plusurile care-ți trec prin cap, dar nu uita să fii la fel de sincer cu minusurile.
Foarte bine!
Dacă ai ajuns până aici, deja meriți felicitări pentru că:
Ding! Level up!
Majoritatea jucătorilor nu vor ajunge niciodată la nivelul doi pentru că nu vor realiza niciodată că joacă.
Dar tu ești diferit.
Suspectezi asta de multă vreme, însă nu ai reușit niciodată să punctezi cum și în ce fel.
