Ace

Dacă vă mai aud că vă e frică de acul cu care eu trebuie să vă fac anestezie, dar vă prezentați la cabinet cu corpul împodobit de tatuaje, jur că mi se arde dioda!

Primiți puncte bonus dacă pe lângă “Epopeea lui Ghilgameș” etalată (de jos în sus) în jurul piciorului drept, până sus, pe ceafă, mai aveți și 27 de cercei înfipți pe te-miri-unde.

Bun! Acum că mi-am vărsat năduful, haide să o luăm pas cu pas, ca să-mi și explic derapajul de mai sus.

Îmi plac tatuajele.

Unele mi se par adevărate opere de artă.

Au o complexitate rară, ce denotă o atenție la detaliu și o ambiție pe care atât artiștii de piei, cât și clienții lor trebuie să o aibă.

Fun Fact: Mina Minovici deținea cea mai mare colecție de tatuaje din țară. Ea este expusă și azi la I.N.M.L, dar poate fi vizionată doar de studenții de la Facultatea de Medicină. (Been there, done that, pictures were not allowed!)

Dar procesul de pe urma căruia o imagine care există doar în imaginația cuiva ajunge să fie fizic printată pe pielea cuiva este unul care exclude ca condiție sine qua non frica de ace.

Nu de alta, dar pigmenții aceia sunt împinși până în dermul victimei cu un instrument care are în vârf ace.

Simt nevoia să elaborez, ca să fiu sigur că m-am făcut înțeles: instrumentul acela care bâzâie face ca niște ace înmuiate în cerneală pigmentată să pătrundă prin toate straturile de piele moartă care îți protejează ființa de lumea externă, până în derm, adică acel strat al pielii care este viu și care, pe lângă vase de sânge, foliculi piloși, glande sudoripare și glande sebacee, mai conține, ghici ce!

Nervi…

Terminațiile nervoase care îți permit ție să simți stimulii externi sunt aici!

Sigur că, în funcție de zona pe care ai ales să o decorezi, procesul va fi mai dureros sau mai puțin dureros, iar asta este direct proporțional cu densitatea terminațiilor nervoase de pe zona aceea a corpului.

Îți las aici un video creat de @theslowmoguys (îi găsești pe YouTube) în care vei vedea exact ceea ce se întâmplă pe parcursul procesului. E macro și e slo-mo! Vizionare plăcută!

Totuși, tu vei primi câteva jdemii de înțepături.

Fig.1 Acele care pătrund în gel balistic până la adâncimea corespunzătoare dermului. Courtesy of @theslowmoguys (YouTube)

Prin comparație, când ai nevoie de anestezie pentru vreo manoperă de stomatologie, în cabinet la mine vei primi oriunde între 2 și 5 înțepături. Atât!

Iar acul pe care eu îl folosesc este un ac de unică folosință de calibrul 30 G, ceea ce înseamnă că are 0,3 mm, dar ceea ce este special la acest ac este faptul că el are un bizou în vârf.

Acest bizou este ca o lamă tăietoare situată fix în vârful acului, deci atunci când el trece prin țesut, își creează drum cu foarte mare ușurință, iar asta se traduce pentru tine în confort crescut.

Fig. 2 - Detaliu vârf de ac pentru anestezie dentară. Courtesy of @Dr. Sche

Precis nu vei mai simți cum acul “pârie” prin țesut.

Experiența aceasta ar trebui să rămână pierdută în amintirile reprimate ale generațiilor precedente.

Sigur că, în afară de ac, este importantă și “mâna” medicului care-l mânuiește. Dacă te simți de parcă medicul tău și-a propus să te înjunghie cu seringa de anestezie sau dacă și-a propus să te transforme într-o sită fină și te înțeapă de 12 ori pentru orice manoperă, iar apoi mai și simți durere sau disconfort pe parcursul tratamentului, atunci află că nu acul e de vină.

Nici injecția.

Cel mai probabil serul anestezic nu a ajuns acolo unde ar fi fost nevoie de el ca să îți înlăture orice sensibilitate, cu excepția propriocepției (adică a senzației de presiune pe care contactul cu instrumentele medicului tău ți-o oferă).

Precis nu o să pretind că dacă îmi devii pacient nici măcar nu o să simți anestezia.

Nu mi-am propus să te mint.

Vei experimenta un ușor disconfort.

Pe o scară de la 1 la 10 (unde 10 reprezintă cea mai rea durere pe care ți-o poți imagina), cei mai mulți pacienți situează disconfortul pe care îl resimt undeva pe la nivelul 3.

Unii zic că-i 5, alții că nu au simțit nimic, dar în mod cert pacienții nu-mi pleacă traumatizați din cabinet de pe urma durerii pe care o resimt la anestezie sau oricând altcândva în timpul tratamentului.

Fun fact: Cel mai des, jena dureroasă pe care pacienții o resimt la anestezie e generată de distensia pe care serul anestezic o face în țesutul în care este infiltrat. Bulină neagră dacă bagi serul anestezic direct sub periost.

Tot pentru că nu vreau să îți ascund nimic, îți spun și că uneori, după cele 2 înțepături pe care am nevoie să le fac în mod standard pentru anestezie, pacientul meu simte un vag disconfort.

Parcă-i un curent, parcă-i ceva rece. Nu contează!

Nu accept să lucrez așa și completez anestezia ca sesiunea de tratament să decurgă pe pace și relaxare.

Motivul este simplu: există uneori variante de “cablaj” nervos specific unui număr mic de pacienți și pentru care se cere o ciupitură suplimentară de ac (vezi varianta de pacient care prezintă și nerv alveolar supero-mijlociu).

La final, îmi doresc să rămâi cu următoarele idei:

• Anestezia doare considerabil mai puțin decât majoritatea manoperelor stomatologice.

• Acul este doar vehiculul care îi permite serului anestezic să ajungă acolo unde e nevoie de el.

• Medicul tău ar trebui să fie capabil, fără niciun efort, să îți ofere tratamente dentare care să nu fie însoțite de durere.